Music: Alex Parker/Robert Toma
Lyrics: Robert Toma
Ca doi proști
Am fost și acum ți-e greu să recunoști
Ca doi nebuni
Priveam Pământul de pe alte lumi
Magia de-o secundă, cât o veșnicie
Sărut cu praf de stelele, unii zic chimie
Infinitul meu de gânduri, ce îmi faci tu mie
Mi-am ales și stele, chiar o galaxie
Și am făcut din cer o întreagă poezie
Infinitul meu de gânduri, ce îmi faci tu mie
Unde am ajuns noi doi?
Ce ne desparte?
Eram atât de aproape…
Cel mai departe
Unde am ajuns noi doi?
Nimeni nu poate
Eram atât de aproape…
Cel mai departe
Poate ne-am iubit o secundă
Și a trecut prea repede
Dar eu nu pot să las în urmă
Tot retrăiesc momentele
Poate că așa a fost să fie
Poate că așa se scriu povești
Și cineva a avut un plan să…
Te întâlnesc, să mă-ntâlnești
Și lumea-i atât de mică
Între noi, oceane de liniște
Eu încă te aștept pe planeta mea
Să ne bucurăm de priveliște
Să nu te rătăcești, aprind și luna
Călătorești mii de vieți într-una
Eu sunt aici, chiar dacă nu ajungi
Te aștept pentru totdeauna
Unde am ajuns noi doi?
Ce ne desparte?
Eram atât de aproape…
Cel mai departe
Unde am ajuns noi doi?
Nimeni nu poate
Eram atât de aproape…
Cel mai departe
Se despart și mările, se astupă munții
Acum plâng și florile, foc și ploaie
și tu știi
Pământul e o junglă fără dragoste
Când nu ne avem unu' pe altu',
nu e pace în suflete
Se crapă soarele, vântu' aduce gheață
Se sparg și norii, iar noaptea e dimineață
Fără tine, totul e pe dos
Fără cale de întors
Unde am ajuns noi doi?
Ce ne desparte?
Eram atât de aproape…
Cel mai departe
Unde am ajuns noi doi?
Nimeni nu poate
Eram atât de aproape…
Cel mai departe